25 aprilie… se împlinesc 25 de ani de la tragedia de la Cernobîl (25 aprilie 1986), 25 de ani de tentative de mușamalizare a situației, 25 de ani în care se pare că omenirea nu a învățat nimic (vezi situația actuală din Japonia).
LICHIDATORII
EFECTE DE NEIMAGINAT
… ȘI PENTRU CE?!?
Evaluate de specialiști la o valoare totală de până în 100.000 de euro, toate manuscrisele și obiectele personale ale lui Emil Cioran au fost scoase joi la licitație, la Paris, de casa Binoche și Giquello. Deși reușiseră să achiziționeze, în primă instanță, câteva obiecte și manuscrise, Biblioteca Centrală Universitară (BCU) și Televiziunea Română (TVR) au pierdut totul din cauză că o persoană a câștigat licitația oferind întreaga sumă la care se ajunsese prin licitarea fiecărui obiect în parte. Cine este fericitul? Tot un român… George Brăiloiu. Mai corect spus, Compania KDF Energy, deținută de George Brăiloiu, a achiziționat manuscrisele și documentele lui Emil Cioran. Înființată în 2002, Compania KDF Energy este lider pe piața românească a certificatelor de emisii de dioxid de carbon și are filiale în Bulgaria, Grecia și Lituania.
Dar, unde-i statul român în toată povestea asta? Unde-i Ministerul Culturii? Unde-s Muzeele? „Ți se arată că există o comoară și conștientizezi că nu ai nicio șansă”, spunea Lucian Chișu, directorul Muzeului Național al Literaturii Române. Nu sunt bani? Chiar erau imposibil de scos din pușculița statului 405.000 de euro pentru repatrierea unor crâmpeie din viața unui filosof român? Oricum, cu ocazia centenarului lui Cioran am arătat lumii că României i s-a cam îngroșat obrazul, deoarece în țara asta se pare că doar cei care certifică dioxidul de carbon mai prețuiesc hârțoagele îngălbenite. Și, ipotetic vorbind, probabil din toată povestea asta cu lipsa banilor, nici măcar „filosoful disperării” n-ar fi priceput nimic.
Era să uit esențialul în toată povestea asta… tot respectul pentru George Brăiloiu!
„Dacă ai timp să te plângi, pune mâna și muncește!” (proverb japonez)
Vineri. 11 martie 2011. Japonia, „Țara soarelui răsare”, o țară cu un înalt grad de civilizație, a fost zguduită de un cutremur devastator, care a declanșat un val seismic de până la 25 de metri înălțime. Deși a afectat doar coasta de nord-est a Japoniei, implicațiile acestor fenomene se resimt în întreaga lume.
Planeta se răstește la noi
Cu epicentrul la 373 km de Tokyo, o magnitudine de 8, 9 grade pe scara Richter și peste 500 de replici cu o magnitudine de cel puțin 4, 5 grade, seismul este pe locul întâi în istoria Japoniei și pe locul șapte în istoria lumii, conform unei ierarhii întocmite de US Geological Survey. Specialiștii estimează că în urma acestui cutremur țărmurile de est ale Japoniei s-au deplasat cu 3, 96 metri spre Statele Unite, scufundând Japonia cu 0, 62 metri. Totodată, se estimează axa Pământului a fost deplasată cu 16, 51 centimetri, durata zilei scurtându-se cu 1, 6 microsecunde. (www.voxrepublica.realitatea.net) Cel mai sever dezastru natural din ultimele decenii din Japonia a afectat puternic atât aspectul existențial, social și religios al oamenilor, cât și activitatea economică a arhipelagului, fiind resimțit în toate sectoarele economice: energie nucleară, industrie auto, financiar, transport, etc.. Cu alte cuvinte, această catastrofă naturală va avea o serie de consecințe atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Read the rest of this entry »
În apele adânci ale oceanelor trăiesc viețuitoare care „vorbesc” despre complexitatea creațiunii lui Dumnezeu. Somonul de Atlantic este una dintre acestea.
Somonul de Atlantic este unul dintre cele mai uimitoare specii de pe planetă. Simțul olfactiv, osmoreglarea, abilitatea sa de a „naviga” în ocean, migrația și salturile uriașe peste obstacole aproape imposibil de trecut, au uimit și inspirat umanitatea timp de sute de ani.
Somonul este numele generic al câtorva specii de pește din familia Salmonidae. Din aceeași familie, fac parte și câteva specii numite „păstrăvi” care nu migrează (Oncorhynchus), fiind întâlnite mai des sub următoarele denumiri: chinook, coho, pink, chum și sockeye. Somonul trăiește atât în partea de nord a Oceanului Atlantic (salmo salar – specie migratoare – la care ne vom referi), cât și în Oceanul Pacific (oncorhyncus – specie rezidentă).
Deși a fost numit regele peștilor cu mai bine de trei secole în urmă de către scriitorul englez Izaak Walton, denumirea științifică de salmo salar („somon săritor”), i-a fost dată de zoologul Carl Linnaeus în 1758. Somonul este un pește răpitor cu un corp alungit (poate atinge 1, 5 metri lungime și 30 de kg), cap și gură foarte mari și dinți conici, puternici. Pielea este acoperită cu solzi mici, aproape ascunși în piele, având nuanțe variate de culori: de la gri-verde, la roșcat-negru. El își adaptează culoarea după mediu foarte repede, ceea ce explică aceste variații de culori. Se hrănește în principal cu crustacee și moluște. Având în vedere acest fapt, dinții i se uzează atât de repede, încât îi cresc dinți noi în mod regulat. Read the rest of this entry »
„Viața este o consumație – unii consumă, alții se consumă.” H. Wallon
„E simplu, e posibil și cât se poate de legal. Vrei să te amețești? Nicio problemă, te amețim noi!” Așa ar putea începe povestea etnobotanicelor sau tentativa unor nesimțiți de a-i prostii pe oameni în față. Comercianții își prezintă marfa drept îngrășământ pentru plante, odorizant de cameră sau produs destinat cercetării. Toată lumea știe însă, că ele se consumă, deși consumatorii habar nu au ce este o plantă etnobotanică și nici ce efecte secundare poate avea.
Publicitate falsă
„Magazinele de vise”, așa cum mai sunt cunoscute locurile unde se vând etnobotanicele, au apărut în România în anul 2008. Alin Rotaru este primul afacerist care a importat produse din Anglia și a deschis primul butic din țară, la Galați. Și-a prezentat marfa drept produs pentru aromo-terapie și… povestea lui a funcționat. A început modest, pe internet, și astăzi este cel mai mare distribuitor de etnobotanice din țară. Read the rest of this entry »
Dacă alcoolismul este considerat o boală, atunci este singura boală care:
În Gulistan (grădina trandafirilor), renumitul mistic persan Muslih povestește istoria lui Madshuun și a iubitei sale Leila, o dragoste nefericită, căci tatăl o dă de soție altcuiva. Madshuun, nebun de dragoste (numele lui înseamnă „nebun”) fuge în pustie ca să-și trăiască singurătatea. Regele țării a poruncit să fie adus la palat și l-a mustrat aspru pentru nebunia lui. Madshuun răspunde: „Mă poate înțelege doar acela care știe cât de frumoasă e Leila.” Regele a poruncit ca Leila să fie adusă înaintea lui; era o beduină ca oricare alta, chiar mai urâtă, arsă de soare și debilă din cauza sărăciei. Cea din urmă roabă din haremul lui ar fi fost mai frumoasă decât ea; privind-o, regele nu putea înțelege de ce o iubea atât de mult. Ghicindu-i gândurile, Madshuun i-a spus regelui: „Nici tu, nici altul nu puteți vedea frumusețea Leilei. Dragostea și frumusețea sunt două ghicitori într-una singură. Doar cel care a dezlegat-o pe prima, o poate înțelege pe a doua.”
„Egiptul nu va mai fi niciodată același…” (Barack Obama, președintele SUA)
Tineri, revoltă, lupte, dictatură, sânge, sute de răniți, moarte, haos… și o posibilă libertate și democrație. Nu, nu vă prezint un scenariu a ceea ce s-a întâmplat în 1989 în România, ci este, în câteva cuvinte, ceea ce s-a petrecut în primele zile ale lui 2011 în Egipt: „Revoluția de pe Nil”.
Un fel de cronologie
La sfârșitul lunii ianuarie 2011, au existat în Egipt câteva confruntări izolate între câțiva protestatari ai regimului Mubarak și forțele de ordine, confruntări soldate cu decesul a peste 33 de persoane și evadarea a mii de deținuți. La începutul lui februarie, confruntările s-au mutat în Piața Tahrir între adversarii și susținătorii lui Hosni Mubarak, președintele Egiptului, violențele contabilizând peste 11 morți și 915 răniți. Începând cu 4 februarie, sute de mii de egipteni au ieșit pe străzi cu ocazia mobilizării numite „Vinerea plecării”. Pe fondul acesta, atât președintele cât și guvernul aflat în exercițiu au început să propună anumite reforme, să facă anumite promisiuni legate de creșterea salarială, demersurile acestea fiind considerate de protestatari nedemne de crezare. Presat totuși de cererea de demisie din partea unei însemnate părți din populație, Mubarak a anunțat că îi va preda atribuțiile vicepreședintelui, dar că va rămâne la putere. Transferul de putere a fost considerat însuficient și în data de 11 februarie peste un milion de persoane au protestat în întregul Egipt, președintele fiind nevoit să-și dea demisia și să încredințeze puterea armatei. Astfel „a căzut Zidul Berlinului pentru această generație”, nota The Times.
Cât costă o… „criză”? Read the rest of this entry »
„Să fiți înțelepți în ce privește binele, și proști în ce privește răul!” (Biblia, Romani 16, 19)
Scaunele microbuzului se umpleau încet cu călători care mai de care mai siguri pe gesturi și pe viață. De la țăranul emancipat cu trenning inscripționat cu cap de tigru, luat din Obor, până la costumatul stilat care își așază elegant geanta neagră și apoi plin de demnitate începe să citească ziarul – toți, aceștia și ceilalți deopotrivă, sunt deștepți; fiecare în felul lui sau în comparație cu altul. Șoferul pornește motorul, privește oglinda în silă, în timp ce trage meticulos zgârciul peste teșchereul de bancnote de 1 leu; nu vine nimeni, deci semnalizează și dă să plece. La geamul lui însă apare o doamnă încercănată de griji, timidă în gesturi, care cu o voce rugătoare și pauze între cuvinte întreabă:
- „Puteți să mă luați și pe mine… până la piramide… așa?”
- „Cum așa?”, tună șoferul.
- „Păi… nu… nu am bani!”
- „Hmmmm…” îi zâmbi sarcastic șoferul, în timp ce ridica geamul, pentru ca apoi să completeze pentru toți cei din spate:
- „Proasta! N-are bani…”
Dintr-o dată, tot microbuzul celor cu biletul deșteptăciunii lor în buzunar s-a îngrămădit spre geamuri să vadă din mers care e „proasta fără bani…”. Din spate s-a auzit o voce timidă:
- „Oprește, plătesc eu pentru proastă!”
În cadrul interogatoriului din sala de judecată, Pilat din Pont i-a adresat lui Christos o întrebare ce frământă și astăzi sufletele oamenilor, dar la care el nu a mai avut răbdare să primească răspuns:
Ro. „Ce este ADEVĂRULl?”
Lat. „Quid est veritas?”
Prin amestecarea literelor în limba latină putem obține următoarea combinație:
Lat. „Est vir qui adest!”
Ro. „Este Omul care stă înaintea ta!”
Poate că surprinde faptul că Pilat nu a mai așteptat răspunsul, însă consider că a înțeles prea bine ce (Cine) este ADEVĂRUL, dar a decis să-L renege.
