Nu te odihni niciodată pentru munca pe care ai făcut-o, ci pentru aceea pe care o vei face.
Nicolae Iorga
Când nu ai timp liber, de obicei, îți faci, nu-i așa? Sunt unii oameni care, în momentul când sunt în criză de timp, … îl cumpără. „Vând timp liber!”. Așa sună anunțul online al unei tinere de 18 ani din China, relatează publicația People’s Daily. Lucrând ca promoteriță în supermarketuri, tânăra își oferă timpul liber, contra cost, în vederea achiziției acestuia de către un potențial cumpărător: „Voi fi onorată să fiu devotată celor care chiar nu dispun de timp”. Timpul oferit spre vânzare exclude cina și intervalele temporale alocate odihnei, iar toate sarcinile pe care și le asumă vor fi îndeplinite în locuri publice, pentru a evita comportamentele erotice sau agresive. Ciudat și inedit gestul, într-un context în care, devenit „călăul” persoanelor care cunosc prea bine noțiunea de „serviciu” sau „școală”, stresul ne-a transformat, ușor dar sigur, timpul liber în „hobby” și ne-a surprins căutând să înțesăm în această frântură de timp cât mai multe ore, minute și secunde.
„A patra minune” adevărată a românului modern.
Când vorbim de timp liber, în general, românii preferă distracțiile cât mai zgomotoase și cât mai de durată, pentru a „trăi” repaosul. Fie că e vorba de parcuri, ceainării, săli de concerte, săli de lectură – pentru nefumători, baruri, cluburi, cafenele – pentru fumători, sau pur și simplu privitul la televizor și cititul unei cărți, toate acestea sunt încercate în ideea obținerii relaxării mult așteptate. Când este vorba totuși de „libere”, foarte mulți români dau startul „marii sfârâieli naționale”, grătarele și berea, la iarbă verde sau între blocuri, urmând să stabilească „cine face cei mai gustoși mici” și „cel mai înecăcios fum”. Încet și totuși sigur, mititeii au devenit un mod de petrecere a timpului liber la români. Rețeta care aduce dorul de casă celor plecați peste hotare și stârnește pofta sau înghițitul în sec celor din țară, a prins viață într-un restaurant bucureștean din sec. XIX, La Iordache. Într-una din seri când, ca urmare a numărului mare de înfometați rezerva de mațe pentru cârnați s-a terminat iar mesenii nu mai plecau, patronului i-a venit ideea să frigă cârnații fără înveliș și cu dimensini mult mai mici (cererea era mare). Când a fost servit, se pare că unul dintre meseni ar fi spus: „Da’ mici mai sunt cârnații aștia!” Read the rest of this entry »
