În Gulistan (grădina trandafirilor), renumitul mistic persan Muslih povestește istoria lui Madshuun și a iubitei sale Leila, o dragoste nefericită, căci tatăl o dă de soție altcuiva. Madshuun, nebun de dragoste (numele lui înseamnă „nebun”) fuge în pustie ca să-și trăiască singurătatea. Regele țării a poruncit să fie adus la palat și l-a mustrat aspru pentru nebunia lui. Madshuun răspunde: „Mă poate înțelege doar acela care știe cât de frumoasă e Leila.” Regele a poruncit ca Leila să fie adusă înaintea lui; era o beduină ca oricare alta, chiar mai urâtă, arsă de soare și debilă din cauza sărăciei. Cea din urmă roabă din haremul lui ar fi fost mai frumoasă decât ea; privind-o, regele nu putea înțelege de ce o iubea atât de mult. Ghicindu-i gândurile, Madshuun i-a spus regelui: „Nici tu, nici altul nu puteți vedea frumusețea Leilei. Dragostea și frumusețea sunt două ghicitori într-una singură. Doar cel care a dezlegat-o pe prima, o poate înțelege pe a doua.”