25 aprilie… se împlinesc 25 de ani de la tragedia de la Cernobîl (25 aprilie 1986), 25 de ani de tentative de mușamalizare a situației, 25 de ani în care se pare că omenirea nu a învățat nimic (vezi situația actuală din Japonia).
LICHIDATORII
EFECTE DE NEIMAGINAT
… ȘI PENTRU CE?!?
„Dacă ai timp să te plângi, pune mâna și muncește!” (proverb japonez)
Vineri. 11 martie 2011. Japonia, „Țara soarelui răsare”, o țară cu un înalt grad de civilizație, a fost zguduită de un cutremur devastator, care a declanșat un val seismic de până la 25 de metri înălțime. Deși a afectat doar coasta de nord-est a Japoniei, implicațiile acestor fenomene se resimt în întreaga lume.
Planeta se răstește la noi
Cu epicentrul la 373 km de Tokyo, o magnitudine de 8, 9 grade pe scara Richter și peste 500 de replici cu o magnitudine de cel puțin 4, 5 grade, seismul este pe locul întâi în istoria Japoniei și pe locul șapte în istoria lumii, conform unei ierarhii întocmite de US Geological Survey. Specialiștii estimează că în urma acestui cutremur țărmurile de est ale Japoniei s-au deplasat cu 3, 96 metri spre Statele Unite, scufundând Japonia cu 0, 62 metri. Totodată, se estimează axa Pământului a fost deplasată cu 16, 51 centimetri, durata zilei scurtându-se cu 1, 6 microsecunde. (www.voxrepublica.realitatea.net) Cel mai sever dezastru natural din ultimele decenii din Japonia a afectat puternic atât aspectul existențial, social și religios al oamenilor, cât și activitatea economică a arhipelagului, fiind resimțit în toate sectoarele economice: energie nucleară, industrie auto, financiar, transport, etc.. Cu alte cuvinte, această catastrofă naturală va avea o serie de consecințe atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Read the rest of this entry »
„Viața este o consumație – unii consumă, alții se consumă.” H. Wallon
„E simplu, e posibil și cât se poate de legal. Vrei să te amețești? Nicio problemă, te amețim noi!” Așa ar putea începe povestea etnobotanicelor sau tentativa unor nesimțiți de a-i prostii pe oameni în față. Comercianții își prezintă marfa drept îngrășământ pentru plante, odorizant de cameră sau produs destinat cercetării. Toată lumea știe însă, că ele se consumă, deși consumatorii habar nu au ce este o plantă etnobotanică și nici ce efecte secundare poate avea.
Publicitate falsă
„Magazinele de vise”, așa cum mai sunt cunoscute locurile unde se vând etnobotanicele, au apărut în România în anul 2008. Alin Rotaru este primul afacerist care a importat produse din Anglia și a deschis primul butic din țară, la Galați. Și-a prezentat marfa drept produs pentru aromo-terapie și… povestea lui a funcționat. A început modest, pe internet, și astăzi este cel mai mare distribuitor de etnobotanice din țară. Read the rest of this entry »
„Egiptul nu va mai fi niciodată același…” (Barack Obama, președintele SUA)
Tineri, revoltă, lupte, dictatură, sânge, sute de răniți, moarte, haos… și o posibilă libertate și democrație. Nu, nu vă prezint un scenariu a ceea ce s-a întâmplat în 1989 în România, ci este, în câteva cuvinte, ceea ce s-a petrecut în primele zile ale lui 2011 în Egipt: „Revoluția de pe Nil”.
Un fel de cronologie
La sfârșitul lunii ianuarie 2011, au existat în Egipt câteva confruntări izolate între câțiva protestatari ai regimului Mubarak și forțele de ordine, confruntări soldate cu decesul a peste 33 de persoane și evadarea a mii de deținuți. La începutul lui februarie, confruntările s-au mutat în Piața Tahrir între adversarii și susținătorii lui Hosni Mubarak, președintele Egiptului, violențele contabilizând peste 11 morți și 915 răniți. Începând cu 4 februarie, sute de mii de egipteni au ieșit pe străzi cu ocazia mobilizării numite „Vinerea plecării”. Pe fondul acesta, atât președintele cât și guvernul aflat în exercițiu au început să propună anumite reforme, să facă anumite promisiuni legate de creșterea salarială, demersurile acestea fiind considerate de protestatari nedemne de crezare. Presat totuși de cererea de demisie din partea unei însemnate părți din populație, Mubarak a anunțat că îi va preda atribuțiile vicepreședintelui, dar că va rămâne la putere. Transferul de putere a fost considerat însuficient și în data de 11 februarie peste un milion de persoane au protestat în întregul Egipt, președintele fiind nevoit să-și dea demisia și să încredințeze puterea armatei. Astfel „a căzut Zidul Berlinului pentru această generație”, nota The Times.
Cât costă o… „criză”? Read the rest of this entry »
Sfârșit de an 2010… Zeci de cupluri își vor petrece noaptea dintre ani la Clubul Pleasure Dome, din Arad. Intrarea? 200 lei per cuplu, fiind incluse mâncarea, băutura și… sexul. Da, ați auzit bine, sex după pofta inimii, cu soțul sau soția celorlalți. Așa sună una din provocările moderne lansate de membrii Clubului Swing Pleasure Dome, din Arad, pentru petrecerea ultimei nopți din an. Ciudat? Așa am zis și eu, chiar strigător la cer. Personal nu rezist să nu mă întreb: de unde atâta imoralitate, de ce atâta desfrâu? Dacă sărbătoarea Crăciunului, a nașterii Domnului – cum o numesc unii – , nu a făcut „victime” suficiente, fiecare sfârșit de an face ravagii, surprinzându-i pe oameni în beții, prin localuri, dansând și cu voie bună, cântând, înjurând și numărând… invers. Un singur cuvânt stabilește itinerariul unei mini-vacanțe, face liste de activități, face pregătirile de sfârșit de an, stabilește lista invitaților și intră chiar în intimitatea oamenilor stabilindu-le chiar ora de culcare. Da, despre Revelion este vorba. Nici nu se trezesc din mahmureala și îmbuibarea Crăciunului că deja oamenii încep să vorbească despre Revelion, să programeze, să invite… și totuși, ce este revelionul?
Reveillon
La o banală căutare online cu orice motor de căutare, putem găsi diferite definiții ale Revelionului, una dintre cele mai hazlii fiind cea a unui băiețel de câțiva anișori: „Revelionul înseamnă… când unul se duce la altul, mănâncă, bea și se îmbată.” (Știu copiii ce știu!) Read the rest of this entry »
În situaţia actuală este de aşteptat ca mai mulţi indivizi să se simtă nesiguri sau descurajaţi, iar unii dintre aceştia să se simtă prinşi în capcana unor stări psihologice.
Mugur Ciumăgeanu, medic psihiatru
Cunoscut drept unul din cei mai mari pictori din istoria artei, Vincent van Gogh a murit la doar 37 de ani ca urmare a unei tulburări bipolare netratate (schimbare extremă de dispoziție – de la depresii severe până la episoade maniace). Starea psihică i-a fost puternic influențată de ritmul infernal de muncă pe care și-l impusese, mâncarea proastă și dependența de tutun, cafea și alcool. (www.wikipedia.org)
Pe muchie de cuțit
Probabil că nu sunt singurul care prin expresii de genul „nu ești normal”, „ai înnebunit” am încercat, mai în glumă, mai în serios, să trezim în persoana de dialog un sentiment de autoevaluare cu privire la propriile-i facultățile mintale. Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), sănătatea nu înseamnă doar absența bolii, ci și un psihic echilibrat, relații interumane de calitate și o viață plină de sens. În sens holistic, sănătatea implică o stare de mulțumire, pace și liniște sufletească. (www.who.org) Pe fondul acesta, boala psihică desemnează un grup de tulburări ce cauzează o severă disturbare de gândire, afectivitate și în relațiile sociale. Boala psihică este diferită de întârzierea mintală (retard – prezența capacității intelectuale reduse apărute încă de la naștere), persoanele afectate de acest tip de boală fiind în mod obișnuit normale ca inteligență. (www.scribd.com/doc/11557200/Sa-Intelegem-Bolile-Psihice) Read the rest of this entry »
A citi, în sensul efectiv al cuvântului, constituie o activitate foarte personală și formativă care implică și dezvoltă în același timp o inteligență asimilatoare și o judecată critică.
(Emile Planchard)
Într-o anumită scenă din filmul Meet Joe Black (Întâlnire cu Joe BLack), Anthony Hopkins vorbește despre propria afacere, un trust de presă. Când o anumită companie și-a exprimat dorința de a-i cumpăra afacerea, el a replicat foarte nervos: Dreptul și puterea de a informa lumea este un privilegiu, nu o afacere.
La început a fost… cuvântul
Conștientizând de-a lungul timpului că vorba zboară, și că doar scrisul rămâne, omul și-a rafinat și îmbunătățit atât stilul de exprimare, cât și modul de transmitere a unui mesaj. Să scriem ne-a învățat Dumnezeu (a scris cu degetul pe piatră). De la scribii antici, care investeau timp și energie enormă în copierea manuscriselor pe piei de animale sau papirus, până la apariția tiparului și continunând până azi, scrisul a cunoscut revoluție după revoluție. Astăzi, termenul mass-media definește totalitatea mijloacelor de informare a maselor (radio, tv, presă, internet) (www.dexonline.ro). Presa scrisă ocupă azi un loc de primă importanță în suporturile de difuzare în masă a informațiilor. Apărut, cronologic, înaintea altor medii de difuzare a informației, ziarul este moștenitorul a două tipuri de scriere: cartea și inscripția stradală – cărora le adaugă propriile sale trăsături. Ziarul este înscris în timp: scris pentru a semnala și informa – el spune ce se întâmplă, ce s-a întâmplat sau ce se va întâmpla. (Maria Palicia, Presa scrisă și lecția, Ed. Mirton, Timișoara, 2006, p. 27). Scopul declarat al presei scrise a fost și este acela de a stimula în cititor simțul critic și abilitatea de a sintetiza. Read the rest of this entry »
Cine nu prețuiește viața, n-o merită!
(Leonardo da Vinci)
O chelneriță bolnavă de astm a murit din cauza fumatului pasiv la locul de muncă. Tânăra care era studentă și lucra la un bar din Chicago, a suferit un atac de astm provocat de fumul de țigară din local. Deși starea ei era foarte bună când a ajuns la locul de muncă, după câteva minute s-a prăbușit la podea, nici inhalatorul, nici resuscitarea medicilor nu au avut niciun rezultat. (www.aradonline.ro)
Fumători, ucigași fără voie
Văzut de foarte mulți ca o activitate recreațională, fumatul activ descrie acel act prin care, o substanță, cel mai des tutunul, este arsă, iar fumul inhalat. Cunoaștem riscurile și nocivitatea substanțelor la care se supun fumătorii activi și chiar ne îngrijorăm pentru sănătatea acestora, fiind dispuși chiar la campanii antifumat. Dar câți dintre noi sunt conștienți de faptul că, dacă nu la fel, poate chiar mai periculos decât fumatul activ este fumatul pasiv, definit ca expunerea la fumul ambiant (fumul ambiant – asocierea dintre fumul expirat de fumător și fumul emanat de la capătul aprins al țigării)? Totuși, foarte puțin fumători sunt responsabili, realizând că în în ecuația lor de plăcere/sănătate îi implică și pe alții. Și cifrele nu prea iartă. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) estimează că circa 700 milioane de copii respiră un aer poluat de fumul de țigară. Read the rest of this entry »
Știi unde poți căpăta definiția omului?” – te întreb. În templu. În biserică. Acolo ești comparat cu Dumnezeu, fiindcă exprimi chipul și asemănarea Lui. Dacă Biserica ar dispărea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar dispărea și omul. În biserică afli că exiști.
(Petre Țuțea)
Recent, reverendul maghiar Zoltan Lendvai (45 ani) și-a inscripționat stema papală pe skateboard și a ieșit pe stradă pentru a-i atrage pe tineri la biserica unde-și ține predicile. Până acum, a dăruit șase plăci de skateboard tinerilor din biserica sa, a relatat BBC. Am simțit de multe ori că acesta este modul în care pot aduce mai mulți oameni mai aproape de Iisus, a declarat preotul. Ca o curiozitate, trei adolescenți care nu frecventaseră biserica au început să vină în mod regulat, uimiți de mișcările executate de preot.
Când numerele dor
Cea mai mare problemă cu care se confruntă este nerăbdarea noastră, a oamenilor maturi, și, deconectat de orice (părinți, lumea înconjurătoare, biserică), este crescut de bunici. Încredințat de la vârstele cele mai fragede unor surogate (grădiniță, școală) nu se mai bucură uneori nici de „luxul” de a cina cu părinții: ei lucrează. Cu un gol imens în suflet pe care-l umple cu hard-rock, televizor, internet sau pornografie, păstrează cu cei dragi mai mult legături financiare, cumpărându-le dragostea. Trăiește în secolul XXI, se numește… adolescent și vine, de cele mai multe ori, să-i spună bisericii: La revedere, sunt ocupat!
Plecând de la criterii precum rugăciunea, citirea Bibliei și frecventarea bisericii, BarnaGroup, o companie evanghelică de cercetare din Ventura, California, afirma că astăzi în SUA doar unul din patru adolescenți participă la grupurile de tineret din biserică, numărul fiind în scădere din 1999. De asemenea, Scott McConnell, director al organizației LifeWay Research, afirma că au trecut zilele când tinerii veneau la biserică pentru că așa trebuie. În aprilie-mai 2007, LifeWay a organizat un studiu pe un număr de 1000 de tineri cu vârste cuprinse între 18 – 30 de ani. Conform studiului, mai mult de două treimi din tinerii care frecventau bisericile protestante au încetat să mai facă lucru acesta. (http://articolecrestine.com/statistici-crestine/tinerii-si-biserica.html) Nici în România lucrurile nu sunt altfel. În lunile februarie – martie 2007, Asociația Studenților Creștini Ortodocși din București, a efectuat un sondaj cu scopul de a afla caracterul tinerilor. Tinerii respondenți au arătat că originea problemelor lor trebuie căutată în atenția insuficientă din partea celor maturi. 47 % dintre cei chestionați au ales să-și rezolve problemele singuri și doar 3, 5 % merg la biserică să ceară sfatul duhovnicului. Și paradoxal, deși majoritatea tinerilor se tem de singurătate doar 25 % își mai găsesc refugiul în brațele celor dragi și doar 5 % la biserică. (www.scribd.com/Tinerii-in-Biserica)
Pentru poetul Ovidiu, vechii romani n-au găsit pedeapsă mai aspră decât exilul pe litoralul românesc.
Valeriu Butulescu
„Bună ziua, pensiunea X? Da. Am dori să stăm la dvs. în weekendul ăsta. Mai aveți locuri? Ce dată e sâmbătă? Nu știu. Dom’ne, vreți să veniți și nu știți exact ce dată e? Vrem să venim în week-end, dar nu m-am uitat în calendar. Hotărâți-vă și sunați-mă! Bine, mulțumesc pentru amabi… A inchis.” Negocierea a fost purtată cu o pensiune privată din Deltă de Dan Popa, analist economic, colaborator al HotNews.ro.
Românul este ospitalier?
Pentru că suntem, în general, lipsiți de seriozitate, că nu ne putem mândri cu un lucru bine făcut sau pur și simplu dintr-o profundă frustrare, am născut mituri despre noi, consideră Catrinel Pleșu, directorul Centrului Național al Cărții. Că România a fost grânarul Europei (lucru realizat doar în 1938, un an nefavorabil agriculturii, România a făcut cel mai mare export de grâu din istoria sa de până atunci – țara confruntându-se cu o criză a pâinii) și românii sunt ospitalieri (dormi ieftin în casele lor, îți dau mâncare la preț redus și te lasă să bei apă din fântână cât dorești) sunt vorbe care și-au cam pierdut esența, devenind un fel de vorbe de duh spuse mai mult ca să scuze niște greșeli. (www.zf.ro) Chiar suntem ospitalieri?
Pornind de la criterii de genul: donații pentru o cauză nobilă, voluntariatul sau simplul gest de a ajuta pe cineva, organizația caritabilă britanică Charities Aid Foundation (CAF), pe baza unor sondaje Gallup, a încercat să măsoare generozitatea și ospitalitatea populației din centre urbane în 153 de țări. Românii au ieșit cam „ciufuliți”, studiul indicând faptul că România ocupă locul 142 (din cele 153 de țări) la capitolul altruism, că doar 14 % dintre români au dat bani în scopuri caritabile, doar 28 % au ajutat persoane necunoscute și doar un român din 20 s-a implicat în acțiuni de voluntariat. Conform studiului, cei mai generoși sunt australienii și neozeelandezii, urmați îndeaproape de canadieni, irlandezi, elvețieni, americani, olandezi și britanici. (www.evz.ro) Read the rest of this entry »